februarie 26, 2010
noiembrie 04, 2009
Părintele Bejan sau fericirea închisorii
Ultimul din familia sa de răzeşi, părintele Dimitrie Bejan din Hârlău a dus la Academia Română pergamentul pe care Ştefan cel Mare semnase libertatea înaintaşilor săi. Poate din acel document de preţ el şi-a luat puterea de a fi liber chiar şi în temniţe. Nu doar liber, ci de-a dreptul fericit.
Dimitrie Bejan (1909-1995) a fost singurul băiat al unei familii cu şase copii. Îşi amintea că tatăl său chema străini de pe drum şi îi punea la masă, iar mama lui se ruga foarte frumos. După ce a absolvit cursurile Seminarului Teologic din Iaşi a făcut Facultăţile de Teologie şi Istorie din Bucureşti, unde l-a avut profesor pe Nicolae Iorga. După ce a trecut prin război, prizonierat şi puşcăriile comuniste a fost preot la Ghindăoani. Veneau şi câte o mie de oameni la slujbele lui. Pentru că nu era voie să facă propagandă religioasă, iar el predica liber în biserică, a fost judecat de un consiliu bisericesc, luându-i-se dreptul de a sluji.
A avut domiciliu forţat până la căderea regimului comunist. Deşi era urmărit permanent de un securist, oamenii veneau la el în continuare.
RĂZBOI, LAGĂR, TEMNIŢĂ
Din 1940 a fost hirotonit, dar pentru că era război a fost trimis pe front ca preot militar. A ajuns cu frontul până la Stalingrad. Acolo a căzut prizonier în 1942 împreună cu alţi 17.000 de români, unde a rămas până în 1948. În cartea de mărturii "Bucuriile suferinţei", părintele povesteşte lucruri înfricoşătoare despre viaţa în prizonierat. De foame, prizonierii îşi puneau pe foc centurile şi bocancii şi le mâncau.
Pe unde ajungeau, ruşii îi primeau bine, deşi erau foarte săraci. Erau dornici să vadă un preot, îl rugau pe părinte să îi boteze. Mergeau la râu şi se botezau în grupuri mari. "În spatele frontului în fiecare duminică se făcea slujbă, Sfânta Liturghie ori Sfânta Agheasmă. (...) Eram dotaţi cu altar portabil, o măsuţă cu vasele de slujbă, antimis, o pâine soldăţească şi cărţi de strană. (...) Odată, la un Paşti, într-o zi am împărtăşit un regiment întreg în Basarabia, într-un sat răzeşesc.
Erau 3.600 de oameni. Toţi, cu colonelul în frunte, până la ultimul soldat." Despre chinurile din Siberia a povestit părintele în volumul "Viforniţa cea mare": "Noi am fost puşi la sănii. Patru înainte, la oişte, alţi patru la ţepuşe; o sută, două sute de sănii - poate mai multe şi-n jur escorta şi câinii lupi. Legaţi cu odgoane încrucişate pe piept, trăgeam sania după noi încărcată până sus, un kilometru, zece, douăzeci de kilometri. Şi asta în fieacre zi fără repaos. (...) şi asta în fiecare iarnă; un an, doi, trei, patru...".
Paradoxal, părintele Bejan nu a considerat acei ani din viaţa sa un iad: "Aceasta a fost crucea bucuriei! Asta vreau să scriu. Cine primeşte bucuria ca din mâna lui Dumnezeu, crucea vieţii se transformă în bucurie. Bucuria mântuirii! Simţi o bucurie, mai ales când suferi pe nedrept". Dar anul 1948, după întoarcerea în România, nu a însemnat libertatea părintelui Dimitrie Bejan. I se făcuse dosar în Rusia, pentru că susţinuse cauza Basarabiei, iar românii, considerându-l luptător anticomunist, l-au trimis în temniţă.
A fost la Jilava, apoi la Văcăreşti, pe urmă la Aiud, apoi la Canal, iarăşi la Jilava, pe urmă la Cavnic, şi iar la Aiud. În 1964 a fost eliberat prin decretul de graţiere colectivă. Vecin de celulă la Aiud cu părintele Benedict Ghiuş, faţă de care avea mare respect, părintele Bejan îşi aduce aminte de perioada puşcăriei: "Făceam toţi rugăciuni comune, agheasmă mică, spovedanie. De altfel, cu o spovedanie completă, cu formula ei spusă corect, cu punerea mâinilor pe capul penitentului, credeam că raiul ne este deschis. Eu cred şi acum acelaşi lucru. (...) Iată, eu aveam împărtăşanie. O ţineam ascunsă în gulerul cămăşii şi, când mă pregăteam, mă împărtăşeam. Iar dacă vreunul dintre deţinuţi era bolnav sau era pe moarte, îl spovedeam şi-l împărtăşeam pe ascuns şi aşa pleca la Hristos".
MILIŢIANUL CREDINCIOS DE LA AIUD
Împărtăşania i-o aducea un miliţian (culmea!), care nu a bătut niciodată pe nimeni, scria părintele. Nu ar fi putut să-i răsplătească vreodată binele de a-i aduce împărtăşania, aşa încât bătăile, umilinţele pe care le primea de la gardienii care îşi făceau treaba apăreau drept lucruri minore. "Cei mai persecutaţi am fost noi, preoţii ortodocşi".
Pare incredibilă mărturisirea aceasta şi totuşi este adevărată: "Mie niciodată nu mi-a fost foame la puşcărie. Nu mi-a fost foame nici în lagăr. Am plutit pe deasupra acestor greutăţi din lagăr sau puşcărie cu ajutorul lui Dumnezeu! Am avut un învăţător care nu se sătura niciodată. Îi dădeam o jumătate din porţia mea şi eu mă simţeam sătul. Ce te miri? De ce te miri? Nu-i nimic de mirare. Era cine să suplinească lipsurile astea! (..) Şi am ieşit din puşcărie perfect sănătos. Şi din lagăr din Rusia am venit tot perfect sănătos. N-am avut nici o boală." Lipsurile din închisoare le împlinea Hristos în Care a crezut, Care i-a trasformat chinurile în rai, iar gratiile în zări de infinită libertate.
"Ne băteau cu ciomege pe toţi la rând, ca barbarii, (...) şi la a treia bătaie am simţit pe cineva, ca o mână nevăzută pe umăr. Era un înger. Îngerul meu de pază pe care l-am primit la botez. Da. Bătăi, păduchi, râie, munci supraomeneşti, dar eu eram fericit"
Părintele Dimitrie Bejan
octombrie 06, 2009
„Preotul Dimitrie Bejan - mărturisitor al credinţei ortodoxe“, a III-a ediţie, la Hârlău
La Liceul Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ din Hârlău a avut loc ieri a treia ediţie a Simpozionului „Preotul Dimitrie Bejan - mărturisitor al credinţei ortodoxe“. Au participat preoţi, profesori şi elevi care au susţinut referate şi au vorbit despre pr. Dimitrie Bejan.
În cadrul simpozionului a fost lansată cartea „Simple povestiri“, a pr. Dimitrie Bejan, apărută la Editura TRINITAS cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
În deschiderea întrunirii moderate de prof. Mirela Purcel, invitaţii s-au bucurat de cuvântul de bun venit din partea prof. Aurel Neicu, directorul Liceului Teoretic „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ din Hârlău, care a mulţumit tuturor celor prezenţi la simpozionul dedicat pr. Dimitrie Bejan, remarcând, în acelaşi timp, buna colaborare dintre Protopopiatul Hârlău şi liceul pe care îl conduce. Pr. Nicolae Crăciun, protopop al Protopopiatului Hârlău, a reliefat, în alocuţiunea sa, câteva aspecte din viaţa pr. Dimitrie Bejan, desprinse din scrierile fostului preot hârlăuan. „Cărţile pr. Dimitrie Bejan nu se citesc într-un timp îndelungat. În momentul în care începi să citeşti o carte de-a părintelui, în cel mult trei zile o termini de lecturat, pentru că firul povestirii este atât de interesant şi atât de captivant, încât nu mai poţi face altceva. Voi, cei tineri, să fiţi următori ai credinţei pr. Dimitrie Bejan. Fără suportul acesta al credinţei, părintele n-ar fi rezistat în Siberia sau în închisorile comuniste de la noi din ţară. Părintele Dimitrie Bejan nu a lepădat credinţa şi, mai mult de atât, a îmbărbătat pe alţii, a spovedit mulţime de oşteni în vremea când era preot militar, a spovedit şi împărtăşit mulţi dintre deţinuţii ghetourilor comuniste“, a spus pr. Nicolae Crăciun.
„A mărturisit toată viaţa, cu orice preţ, credinţa ortodoxă“
Binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan a fost transmisă de pr. Sebastian Teacu, inspector pentru cateheză parohială din partea Sectorului învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor, care a punctat faptul că pr. Dimitrie Bejan a fost un mărturisitor al credinţei ortodoxe. „Pr. Dimitrie Bejan a mărturisit toată viaţa, cu orice preţ, credinţa ortodoxă. Folosul care ne vine, nouă, din aducerea aminte a acelora care au marcat istoria credinţei este tocmai că avem în faţă modele vii“, a remarcat pr. Sebastian Teacu. În cadrul simpozionului au mai susţinut alocuţiuni şi referate pr. Emil Ojog de la parohia Bivolari, monahul Ghenadie de la Mănăstirea Sihăstria, prof. Olga Pârâială, prof. Ştefania Burican, precum şi elevi ai Liceului „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ din Hârlău. A urmat un program religios care a cuprins cântări din Postul Mare şi recitări de poezii scrise în închisorile comuniste, program susţinut de un grup de elevi ai Liceului „Ştefan cel Mare şi Sfânt“ din Hârlău.
O carte pentru tineri
După evocările preoţilor, profesorilor şi elevilor care l-au cunoscut personal sau prin ceea ce a scris pe pr. Dimitrie Bejan, a fost lansată cartea „Simple povestiri“. Florin Pâslaru, redactor la Editura TRINITAS Iaşi, a fost cel care s-a ocupat de strângerea materialului şi editarea cărţii. „Cartea «Simple povestiri» rememorează perioada de dinainte de detenţie. Veţi cunoaşte, parcurgându-i paginile, un alt chip al pr. Dimitrie Bejan, un părinte tânăr, exuberant, plin de viaţă, deschis către cultură, către cunoaştere. Tot în această carte, pr. Dimitrie Bejan vorbeşte şi despre experienţele pe care le-a avut ca tânăr teolog şi ca preot, cu foarte mulţi dintre tinerii elevi pe care i-a avut pe când era profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la Facultatea de Istorie din Bucureşti. Experienţele pe care părintele le rememorează în această carte sunt emblematice pentru tinerii de astăzi. Este o carte în care poţi redescoperi pasiunea pentru viaţă, pentru cultură sau curajul de a-ţi afirma personalitatea, propriile valori naţionale. Tinerii pot găsi îndemnuri pentru ceea ce ar trebui să fie astăzi, într-o lume în care ne lipsesc modelele, într-o lume în care suntem extrem de dezorientaţi. Institutul Cultural-Misionar TRINITAS, împreună cu Facultatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, îşi propune să reediteze toate lucrările pr. Dimitrie Bejan“, a subliniat Florin Pâslaru. Cornelia Anichitei, nepoată a pr. Dimitrie Bejan, a spus câteva cuvinte despre înfiinţarea Asociaţiei „Dimitrie Bejan“ în Hârlău şi despre o carte ce va apărea în curând şi care va cuprinde amintiri din viaţa părintelui. Participanţii la simpozion au asistat apoi la vernisajul expoziţiilor de icoane pe sticlă, urmând ca, mai apoi, să aibă loc premierea elevilor care au scris poezii în cadrul concursului „Patimile, răstignirea, moartea şi Învierea Mântuitorului“. Premiile şcolarilor au fost oferite de parohia Pârcovaci, Protopopiatul Hârlău şi Editura TRINITAS. Simpozionul s-a încheiat cu o slujbă de pomenire la mormântul pr. Dimitrie Bejan, aflat în oraşul Hârlău.
Dimitrie Bejan, preotul nepătat de comunism
În timpul războiului, în plin front, a botezat mii de ruşi, de la Prut la Stalingrad. Numai la Kiev a botezat, în timp ce gloanţele zgîriau cerul, peste 300 de ruşi. Nu avea cristelniţă pe front, bineînţeles. I-a botezat într-un iaz din preajma Kievului. Apoi a fost luat prizonier în lagărele sovietice din Siberia-Karaganda, Arhanghelsk, de la Marea Albă, Borcuta. Nici în lagăr nu a uitat că e preot. Îşi făcea rugăciunile în timp ce un coleg de suferinţă stătea de planton la uşă, ca să-l anunţe dacă apar gardienii ruşi. Căci era interzis să te rogi în lagărele sovietice. A fost transferat apoi în puşcăriile româneşti, mai dure chiar decît lagărele din Siberia. În zeghe, tot preot a fost. Cu riscul pedepselor cumplite, şi-a urmat menirea, slujindu-le colegilor de celulă. Nici după eliberarea din preoţie nu s-a lăsat. Cu bocancii şi pantalonii peticiţi, într-un pardesiu vechi, cu o bască pe cap, a slujit într-o biserică dintr-un sat din Moldova. Lumea din sat l-a privit şi a înţeles că Dimitrie Bejan, în ciuda hainelor, era căptuşit de preoţie pe dedesubt, în sufletul lui. Asta nu a convenit Securităţii, care l-a mutat forţat în alt sat. Unde ce putea face? A fost preot în clandestinitate. Dimitrie Bejan nu putea fi turnător, om al Securităţii. Pentru că era prea ocupat cu menirea lui de bază. A fost prea preot în tot timpul vieţii ca să mai aibă timp de altceva
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 12 Nov 2008
septembrie 26, 2009
Scrisoarea părintelui Dimitrie Bejan către Părintele Cleopa și Părinte Ioanichie
Va sarut mana la amandoi. Mainile drepte. Mi-ati fost totdeauna foarte dragi si foarte apropiati pentru ca stiti ce vreti de la Dumnezeu. Sa ma ierte Parintele Cleopa, asa a fost in constiinta mea, de cand l-am vazut si pana astazi, cand fac aceasta declaratie, ca este cel mai curat calugar la ora actuala din Ortodoxia romaneasca.
Poate pe la Sfantul Munte sa se gaseasca oameni superiori calugarilor nostri. Iar Parintele Ioanichie, el inca il cauta pe Dumnezeu. Este supraocupat cu carti. Scrie! Are darul de a scrie si de a raspandi cuvantul lui Dumnezeu! Mai ales in partea practica a crestinismului nostru. Sa-l ajute Dumnezeu sa-si faca ucenici!
Daca Parintele Cleopa si Parintele Ioanichie nu lasa ucenici in urma lor, pustia se instaleaza la Sihastria, si-i pacat. Atata duh: Paisie, Cleopa, Ioanichie si a mai fost staretul lor, parintele Ioanichie Moroi?
Acolo a fost un duh bun inca de la infiintarea acestui schit care a devenit manastire acum. As fi vrut sa mor acolo, dar cred ca Dumnezeu a hotarat sa mor aici. Nu-s suparat. Noi ramanem cu trup, Parintele Cleopa si Parin-tele Ioanichie? Ca trupul se da firii de Dumnezeu zidite. Pana cand? Poate intr-o mie de ani, poate in mai putin. Ne prefacem. Rasar flori din noi; rasar copaci, urzici si spini!
Daca sufletul nostru este bun la Dumnezeu, rasare la capataiul nostru un prun sau un mar sau un pom roditor; daca nu, urzici si spini. Peste o mie de ani nimeni nu va sti de Cleopa si de Ioanichie. Veti fi in rai! Sa va uitati de acolo, fara binoclu, la calugarii de la Sihastria; viitorii calugari. Sa veniti si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-i indrumati. Este singura noastra obste calugareasca care a gasit drumul direct la mantuire! Poate. Poate sa fie si calugarii de la Frasinei! Poate acolo sa fie si mai sporiti, pentru ca nu patrund femei in manastire.
Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, sa faceti calugari, dar mai tarziu, pe la 30 de ani. Sa treaca intai prin foc. Il iei de pe bancile scolii si-l faci preot la 18 ani? Sunt preoti chiar aici; sunt foarte tineri, care nu stiu si nici nu au auzit de canoane. Trebuie crescuti ani de zile la umbra unui duhovnic; si inca un duhovnic bun, care sa fie bun, perfect si cu cunostinte depline.
Sunt unii copii. Sunt tineri. Nu stiu ca au intrat cu un picior in Rai! Nu stiu. Nici nu stiu ce-i acela Rai! Nu! N-au cum sa stie. Sa li se spuna!? Nu-i obligatoriu sa fie multa lume in manastire. Iar manastirile sa ramana ca intotdeauna, locul in care mergem noi ceilalti sa ne impartasim.
Va sarut mana, Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, si, cand o sa mor, o sa ma duc la Dumnezeu si o sa spun ca faceti treaba buna, si va astept in Rai! Daca suferintele noastre pe pamant vor trage 51% in cumpana lui Dumnezeu, si pacatele noastre vor fi numai 49%, atunci intram in Rai! Adica Bunul Dumnezeu apasa pe cumpana aceea a faptelor bune si rele, apasa cu un deget si zice: ''Hai sa fie! Intra in bunatatea Mea!''
Asta o spun pentru mata, Parinte Cleopa si Parinte Ioanichie, care imi sunteti si dragi si superiori ca formatie si ca duh. Nu putem intra la Dumnezeu decat cu dragoste! Asa se spune in Sfanta Carte. Cu bunatate, zic eu. Numai cu asta. Trebuie sa fii bun nu numai cu cel care iti da mancare si haina. Sa fii bun cu cel necajit?
Eu va sarut mana si va multumesc si va zic: Sa traiti inca pe pamant pentru ca sunteti necesari. Amin.
Pr. Dimitrie Bejan - 1 ianuarie 1995
RĂSPUNSUL PĂRINTELUI CLEOPA CĂTRE PĂRINTELE DUMITRU
Iubite Părinte Dumitru, vă multumim în numele lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, pentru cuvântul duhovnicesc ce ni l-ati trimis acum, la început de an nou. începutul unui nou an de viată însemnează, pentru noi toti, si începutul unei vieti noi în Hristos. Rugati-vă pentru noi, iubite Părinte Dumitru, să ne dea Dumnezeu, în restul vietii, mai multă râvnă pentru rugăciune, pentru Biserică si lacrimi de pocăintă, ca să ne putem mântui.
Rugati-vă pentru noi să fim umbriti de Harul Sfântului Duh, în această viată trecătoare, ca să putem mângâia si noi pe cei care vin pentru sfat si rugăciune, cu mângâierea pe care o primim de la Dumnezeu.
Rugati-vă pentru tara noastră, România, să fie ocrotită, prin mâna lui Dumnezeu, de toate primejdiile si ispitele ce ne împresoară din toate părtile.
Rugati-vă lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru preoti si ierarhi, pentru credinciosi si mănăstiri, ca să putem face voia Lui si să dobândim mântuirea sufletelor noastre, care sunt mai scumpe decât toată lumea.
Rugati-vă pentru Biserica Ortodoxă să iasă biruitoare din lupta aceasta cumplită cu satana, cu sectele, cu ateismul si să putem creste fii duhovnicesti vrednici pentru Biserica lui Hristos.
Vă stiu de atâtia ani. V-am fost cu nevrednicie un timp duhovnic si vă pretuim mult pentru bărbătia, statornicia si credinta cu care va întărit Dumnezeu, ca să iesiti biruitor din atâtea necazuri, bătăi si închisori, câte ati suferit pentru Hristos. Că zice Domnul: Cel ce va răbda până în sfârsit, acela se va mântui.
Sfintia Voastră ati împlinit cu prisosintă acest cuvânt al lui Hristos. De aceea puteti zice, ca si Sfântul Ioan Gură de Aur: Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Mâine si eu si sfintia voastră si toti oamenii vom pleca din trup si vom sta la judecată înaintea Dreptului Judecător, Iisus Hristos.
Să ne rugăm unii pentru altii ca să dobândim împreună mila lui Dumnezeu, si în această viată si în cea viitoare.
Si dacă nu ne vom mai vedea aici în trup, pentru că amândoi suntem bolnavi si bătrâni, nădăjduim în Rai să ne învrednicim a fi, ca împreună cu toti sfintii si dreptii să-L slăvim pe Tatăl, pe Fiul si pe Duhul Sfânt. Amin.
Iertati-mă, iubite părinte Dumitre, pe mine păcătosul.
Arhimandrit Cleopa Ilie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)